De fotbalul sălăjean s-a vorbit frumos până în urmă cu câţiva ani. „Fantoma” Armăturii Zalău, bântuia încă Stadionul Municipal, în speranţa că FC Zalău va duce mai departe tradiţia şi va accede în Liga a II-a, acolo unde, de altfel, istoria fotbalului sălăjean obliga noua echipă a Zalăului să ajungă. Anii au trecut, s-au încercat diferite variante, diferiţi jucători şi antrenori, iar rezultatul final este cel pe care astăzi îl vedem cu toţii, dezamăgiţi. Locul patru pe care FC Zalău se află în acest moment nu înseamnă nimic pentru nişte spectatori cărora le este lehamite probabil de Liga a III-a. Nici locul doi, care a fost un obiectiv stabilit după ce promovarea a devenit un vis, nu mai „încălzeşte” pe nimeni.
După opt ani în care zălăuanii iubitori de fotbal au fost „duşi cu zăhărelul”, autorităţile locale ar trebui să se gândească la modul cel mai serios ce au de gând să facă cu această echipă. Dacă tot nu se doreşte promovarea în Liga a II-a, pentru nivelul Ligii a III-a este suficient un lot alcătuit din jucători autohtoni. Creşterea şi promovarea unor jucători autohtoni este mai benefică decât o clasare, fie ea şi pe locul doi.
Cineva îmi spunea zilele trecute că poate este un blestem ca urmare a desfiinţării echipei Armătura Zalău. Mie greu să cred, cu toate că realitatea o arată. Până la blesteme, e vorba de strategie, de management şi, nu în ultimul rând, de dorinţă.
FC Zalău a avut în cest an cea mai bună şansă de a accede în Liga a II-a, chiar dacă la începutul sezonului nu s-a luat în calcul această variantă. Lucrurile puteau fi lămurite şi chiar rezolvate în pauza dintre tur şi retur dacă cei din conducere şi-ar fi dorit cu adevărat promovarea. Însă, la modul cum arată astăzi FC Zalău, pare, mai degrabă, o „turmă” fără stăpân decât o echipă care, la un moment dat, se afla în lupta pentru promovare.
Să fie, oare, într-adevăr un blestem sau un joc strategic şi bine gândit al celor care conduc şi finanţează acest club?
Blestem sau joc strategic?
